Să citești o poză chiar pe aparatul care a făcut-o.
Ambele platforme de telefon îți arată câte ceva din ce poartă o poză. Niciuna nu îți arată tot.
Pe iPhone
Deschide poza în Poze și trage în sus, sau apasă butonul de informații. Primești camera și obiectivul, setările de expunere, mărimea fișierului și dimensiunile și — dacă poza are coordonate — o hartă mică, cu numele locului. Tot din panoul acela poți ajusta sau scoate locația pentru poza aceea din biblioteca ta, ceea ce merită știut: schimbă ce ține biblioteca și nu e același lucru cu schimbarea unei copii pe care urmează să o trimiți.
Pe Android
În Google Foto, trage poza în sus sau apasă butonul de informații pentru un panou asemănător: data, camera, expunerea și o hartă atunci când există locație. Ce vezi dincolo de asta ține de producător, fiindcă aplicațiile de galerie diferă de la o marcă la alta, iar unele arată considerabil mai puțin. Un administrator de fișiere arată de obicei doar mărimea și data.
Ce lasă pe dinafară panourile din dotare
Amândouă sunt priveliști alese cu grijă asupra câtorva câmpuri. Niciunul nu îți arată legenda IPTC, blocul XMP scris de un editor, profilul de culoare, notele private ale producătorului sau miniatura încorporată chiar în metadate. Dacă întrebarea ta e ce dezvăluie un fișier, nu ce setări s-au folosit, tocmai golul acela e partea care contează.
Citirea etichetelor brute chiar pe telefon
Un browser e de ajuns. Acest spațiu de lucru analizează fișierul cu puterile browserului însuși, deci merge de pe telefon la fel cum merge de pe un calculator, iar poza nu se încarcă niciodată — ceea ce contează mai mult pe telefon, unde fișierul care te intrigă e de obicei unul personal.
Deschide o poză de pe telefonul tău
Alege o poză din galerie și primești tabelul complet de etichete, nu un panou de rezumat. Nu se trimite nimic nicăieri.